Prof. Constantin ANGHELACHE PhD (actincon@yahoo.com)
Bucharest University of Economic Studies / Artifex University of Bucharest
Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Artifex University of Bucharest
Alexandra PETRE PhD Student (alexandra.olteanu.s1@anaf.ro)
Bucharest University of Economic Studies
Abstract
În teorie și în practică investitorii sunt atrași de piața de capital prin care doresc să își valorifice resursele de care dispun și, în consecință, să obțină randamente (profituri) suplimentare.
Piața de capital este și ea supusă oscilațiilor care se întâlnesc pe piața națională sau internațională așa încât prețurile la care pot fi plasate o serie de active sau portofolii variază de la o perioadă de timp la alta. Cei care folosesc piața de capital pentru a-și îmbunătăți profiturile studiază în permanență care este perspectiva unor plasamente care să devină rentabile.
În teorie, un investitor își poate consuma toate veniturile dar, în practică, veniturile acestuia sunt mai mari și rezultă un surplus, o resursă, din care el dorește să obțină venituri viitoare. Activele sunt uneori riscante pentru a fi investite și, de aceea, cel care dorește să facă acest pas își propune, mai întâi o cunoaștere atentă a perspectivei pieței, în special în segmentul pe care el dorește să plaseze active.
Din punct de vedere al teoriei portofoliului, toate aceste alternative sunt considerate variante de investiții. În consecință, investitorul va efectua un studiu perfect, amplu, utilizând modele statistico-econometrice pentru a se asigura că are o certitudine în momentul în care își alege un portofoliu pe care îl plasează pe piața de capital. Desigur, el poate opta pentru una sau mai multe variante dar totalitatea opțiunilor care determină perspectivele viitoare ale unui agent se concretizează, de regulă, într-un portofoliu așa încât teoreticienii din domeniul portofoliilor se preocupă de un tip de decizie făcând în acest fel o selecție a investițiilor care sunt cu certitudine profitabile în perioada următoare.
Problema care se pune este să se determine modul în care investitorul ar trebui să selecteze unul dintre mai multe portofolii alternative pe care să le plaseze pe piața de capital. El e necesar să estimeze cu certitudine perspectiva portofoliului respectiv. Din acest punct de vedere performanța unui portofoliu poate fi prognozată folosind două măsuri, și anume rata de rentabilitate estimată, adică măsura în care randamentul efectiv este probabil să difere de valoarea prognozată și, în al doilea rând, să estimeze cea mai bună presupunere sau medie a unor măsuri de incertitudine.
Cunoaștem că în piață acționează riscurile. Și portofoliile sunt supuse riscurilor care se întâlnesc pe piață și de aceea probabilitatea unui rezultat este de obicei indicată de porțiunea în care șansele acestui portofoliu sunt certe, adică este vorba de o certitudine în plasarea acestor active în portofolii. Dacă ar exista doar câteva distribuții alternative investitorul ar putea să le considere în mod explicit pe fiecare dar, de obicei, sunt milioane de unități monetare care intrând în portofolii pot să asigure un randament sau altul.
În modelele care se utilizează în aceste studii există suficiente posibilități statistico-econometrice de a evidenția perspectiva certă a fiecărui portofoliu. Desigur, semnificația atașată măsurilor este aceeași în fiecare caz și, de aceea, incertitudinile sau abaterea standard care măsoară probabilitatea diferenței reale față de rezultatul prevăzut sunt diferite. Unii cercetători consideră că aceste alternative sunt calitativ diferite, dar aceștia afirmă că comportamentul unui portofoliu în piață este cel care a rezultat din studiul amănunțit.
Teoria portofoliilor presupune luarea deciziilor în condiții de risc. Acestea pot fi și ignorate, dar în final se consideră că au efecte asupra investitorului care nu va obține profitul anticipat. De aceea, ca întotdeauna, matematica prin abstractizare poate duce la eroare, dar șansa de a nu mai avea aceste erori este aceea de a construi modele statistico-econometrice în baza cărora să se calculeze parametrii de rentabilitate și în baza acestora să se facă estimarea, previziunea viitoare a valorii portofoliului de acțiuni pe care l-a ales.
Certitudinea este elementul esențial în a asigura un profit, fie și minimal, în condițiile în care există fluctuații, evoluții și relații contradictorii uneori pe piața de capital.
Portofoliile se pot plasa în urma acestui studiu și cei care sunt specializați în acest domeniu cunosc problemele, mai ales modelele grafice care, construite pe baza datelor portofoliilor avute în vedere determină perspectiva fiecăruia dintre acestea în realizarea veniturilor viitoare.
Cuvinte cheie: portofolii, piața de capital, investitori, incertitudine, prognoză.
Clasificarea JEL: C13, G17
Study on investor certainty in choosing a portfolio
Abstract
In theory and in practice, investors are attracted to the capital market through which they want to capitalize on the resources at their disposal and, consequently, to obtain additional returns (profits).
The capital market is also subject to fluctuations in the national or international market so that the prices at which a number of assets or portfolios can be placed vary from time to time. Those who use the capital market to improve their profits are constantly studying the prospect of profitable investments.
In theory, an investor can consume all his income, but in practice, his income is higher and results in a surplus, a resource, from which he wants to obtain future income. Assets are sometimes risky to invest and, therefore, the person who wants to take this step first aims at a careful knowledge of the market perspective, especially in the segment in which he wants to place assets.
From the point of view of portfolio theory, all these alternatives are considered investment options. Consequently, the investor will perform a perfect, comprehensive study, using statistical-econometric models to ensure that he has certainty when choosing a portfolio that he places on the capital market. Of course, he can opt for one or more options, but all the options that determine the future prospects of an agent are usually materialized in a portfolio so that theorists in the field of portfolios are concerned with a type of decision thus making a selection. of investments that are certainly profitable in the next period.
The problem is to determine how the investor should select one of several alternative portfolios to place on the capital market. It is necessary to estimate with certainty the perspective of the respective portfolio. From this point of view, the performance of a portfolio can be predicted using two measures, namely the estimated rate of return, ie the extent to which the actual return is likely to differ from the forecasted value and, secondly, to estimate the best or average assumption of uncertainty measures.
We know that risks act in the market. Portfolios are also subject to market risks and therefore the probability of an outcome is usually indicated by the part where the chances of this portfolio are certain, ie it is a certainty in the placement of these assets in the portfolios. If there were only a few alternative distributions the investor could explicitly consider each but usually there are millions of monetary units that entering the portfolios can ensure one return or another.
In the models used in these studies there are sufficient statistical-econometric possibilities to highlight the certain perspective of each portfolio. Of course, the significance attached to the measures is the same in each case and, therefore, the uncertainties or standard deviations that measure the probability of the actual difference from the expected result are different. Some researchers believe that these alternatives are qualitatively different, but they say that the behaviour of a portfolio in the market is that which resulted from the detailed study.
Portfolio theory involves making decisions at risk. These can also be ignored, but in the end they are considered to have effects on the investor who will not obtain the anticipated profit. Therefore, as always, mathematics by abstraction can lead to error, but the chance of not having these errors is to build statistical-econometric models based on which to calculate the parameters of profitability and based on them to make the estimate, the future forecast of the value of the portfolio of shares he has chosen.
Certainty is the essential element in ensuring a profit, even a minimal one, in the conditions in which there are fluctuations, evolutions and sometimes contradictory relations on the capital market.
Portfolios can be placed as a result of this study and those who specialize in this field know the problems, especially the graphical models that, built on the data of the portfolios considered determine the perspective of each of them in achieving future revenues.
Keywords: portfolios, capital market, investors, uncertainty, forecast.
JEL classification: C13, G17
