– câteva evenimente importante din istoria statisticii oficiale româneşti (155 de ani, 1859-2014)
Cristina Sacală
Ioan B. Gâlceavă
Secvenţe dedicate Unirii
În Principatele Române, în toamna anului 1857, Divanurile ad-hoc (adunări cu caracter deliberativ, au fost convocate pentru a prezenta doleanţele naţionale). Principala doleanţă a fost unirea celor două ţări, Moldova şi Ţara Românească, într-un singur stat. În urma alegerilor (5ianuarie 1859 în Moldova şi 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească), România modernă a devenit realitate. A fost ales ca domnitor în ambele principate Alexandru Ioan Cuza.
Alexandru Ioan Cuza a devenit, după alegeri, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) şi al statului naţional România (1862-1866). Cuza a obţinut, prin demersurile sale, recunoaşterea unirii din partea marilor puteri. În timpul lui Cuza a fost desăvârşită Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernământ şi s-a realizat un amplu program de reforme în direcţia modernizării ţării.
În noile condiţii create de unirea Moldovei cu Ţara Românească, organizarea unei statistici oficiale de stat, care să asigure diversitatea informaţiilor, devenise o necesitate stringentă. Dionise Pop Marţian argumenta necesitatea creării unui organ de statistică oficială: „Noi nu ne putem imagina cum un guvern conştient poate decreta o măsură administrativă fără să aibă convingerea că această măsură este necesară în nenumărate situaţii şi care sânt aceste situaţii dacă nu acelea în care se face apel la date sau la cunoştinţe statistice”
