Prof. Radu Titus MARINESCU PhD (radu_titus_marinescu@yahoo.com)
„Artifex”University of Bucharest
Olivia –Georgiana NIȚĂ PhD Student (georgi_nita@yahoo.com)
Bucharest University of Economic Studies
Alexandru BADIU PhD Student (badiu@transferrapid.com)
Bucharest University of Economic Studies
Abstract
Când vorbim despre sărăcie avem în vedere lipsa posibilităților financiare ale unei gospodării, ale unui grup de persoane sau a unei persoane de a avea resursele financiare pentru a-și satisface nevoile de hrană, adăpost și îmbrăcăminte, acestea fiind minimum de care trebuie să dispună o gospodărie pentru a putea să asigure măcar o dezvoltare la limita normalului pentru populație. Conceptul de sărăcie este mai mult decât lipsa posibilităților financiare, este și faptul că anumite segmente ale populației dintr-o țară, dintr-o regiune se poate afla sub pragul minim de sărăcie și poate să fie într-o situație disperată. Sărăcia este definită de Banca Mondială ca lipsa unor resurse care determină ca anumite straturi ale populației să se afle într-o situație dezarmantă. Termenul de sărăcie este un fenomen complex și este determinat de un complex de factori care influențează sărăcia într-un mod individual sau complex în cazul unor grupuri de populație. Din studiul efectuat rezultă că putem exprima un anumit nivel de clasificare a indicatorilor sau elementelor factoriale care determină sărăcia. În acest sens putem vorbi de factori principali la nivel regional, la nivel de comunitate, la nivel de gospodării și nu în ultimul rând la nivel individual. Când ne referim la izolare înseamnă un nivel regional deoarece există condiții regionale diferite în chiar aceeași țară, chiar în același district, la noi în județ și de aici apar și condițiile de conviețuire adică de acces la oferta pe care trebuie să o dea administrația centrală și regională, locală, celor care luptă pentru a ieși din sărăcie. La nivelul întregii comunități putem vorbi de lipsa mijloacelor de transport, distribuția terenurilor existența sau dimpotrivă lipsa centrelor educaționale sau medicale, a unei structuri sociale sau unei organizații destinate ajutorării populației sărace. Coborând la nivelul gospodăriei, aceasta depinde de nivelul membrilor din gospodărie, depinde de nivelul de educație al capului gospodăriei, nivelul de sănătate și educație al membrilor gospodăriei, structura veniturilor individuale ale membrilor gospodăriei sau totale pe gospodărie și multe alte aspecte, dintre care putem vorbi și de nivelul de discriminare și gradul de violență din cadrul gospodăriei. În ceea ce-l privește pe individ factorii care pot să contribuie la starea lui de satisfacție sau sărăcie trebuie să avem în vedere în primul rând vârsta, vulnerabile fiind vârsta mică a copilăriei sau vârsta generației a treia. Putem vorbi despre educație dacă există acces, dacă există preocupare și dacă există îndemn pentru a urma un nivel de educație măcar general. Există uneori discriminare de gen, de posibilitatea ocupării unui loc de muncă adecvat, starea de sănătate și nu în ultimul rând al etniei. Există țări, printre care și România care au mai multe etnii, dar ele nu trebuie să fie privite într-un mod disproporționat ci într-un mod un unitar, ca membrii ai colectivității generale a țării respective. Sărăcia poate fi măsurată prin o serie de indicatori cum sunt indicatorii demografici, indicatorii economici și nu în ultimul rând indicatorii sociali. Rând pe rând, acești indicatori prezentați se constituie într-un sistem pe baza căruia se analizează nivelul de sărăcie al unei populații. Există o serie de încercări în care este analizată calitatea vieții și pe baza acesteia se identifică grupurile sau categoriile de persoane care din varii motive sunt în pragul sărăciei. Sărăcia poate fi una absolută care este conectată cu nivelul de subzistență al populației și o sărăcie relativă care este definită din punct de vedere al contextului social, al nevoilor, al aspirațiior umane, ș.a.m.d. Pentru cele două categorii de grupe de persoane aflate în sărăcie se poate stabili pragul de sărăcie absolută ținând seama de costul alimentelor necesare vieții, de accesul la sănătate, de posibilitățile în gospodărie de a asigura condiții minime. Și putem vorbi de pragul sărăciei relative care este în funcție de raportul dintre venit și consum, acest prag fiind stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult și pe total populație. Pornind de la aceste elemente putem discuta despre tendința sărăciei în Uniunea Europeană și apoi în mod structurat de tendința sărăciei în diverse state. Sigur, ne gândim aici în primul rând la România și vom vedea că în 2016 mai mult de o cincime din populația Uniunii Europene se afla în risc de sărăcie. În această situație sunt țări ca România în care aproape 25,3% din populație este în stare de risc, Bulgaria – 22,9% și multe alte țări, chiar și cele aparent cu condiții bune ale nivelului de trai, cum sunt Finlanda, Danemarca care se află și ele într-o situație nu tocmai convenabilă datorită evoluției generale a condițiilor de viață. Nu ne referim desigur în acest articol la sărăcia absolută și relativă din statele de pe continentul african și multe din statele din Asia, ci am urmărit să punem în evidență situația populației vizavi de sărăcie și să comparăm dacă sărăcia este sau nu efect al globalizării. S-au dezvoltat două teorii una care spune că sărăcia nu este efect al globalizării pentru că într-o politică globalizată se luptă tocmai pentru a se asigura condiții de viață cât mai apropiate pentru membrii colectivității lor, din fiecare stat, din fiecare regiune, de pe fiecare continent. Pe de altă parte, se recunoaște și faptul că procesul de globalizare are ca efect și stratificarea mult mai profundă a populației care în termenii generali conduce la un grup al populației care deține majoritatea resurselor naționale și internaționale și un grup tot mai mare care se îndepărtează de nivelul condițiilor normale de viață și se află în sărăcie sau în pragul sărăciei.
Cuvinte cheie: sărăcie, prag de sărăcie, factori determinanți, demografie, regiune
Clasificarea JEL: F22, F62, I32
THE POVERTY IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION
Abstract
When we talk about poverty, we consider the lack of financial possibilities of a household, a group of people or a person to have the financial resources to meet their needs for food, shelter and clothing, these being the minimum they must have. household in order to be able to ensure at least a development to the limit of normal for the population. The concept of poverty is more than the lack of financial possibilities, it is also the fact that certain segments of the population in a country, in a region may be below the minimum poverty line and may be in a desperate situation. Poverty is defined by the World Bank as the lack of resources that determine that certain strata of the population are in a disarming situation. Poverty is a complex phenomenon and is determined by a complex of factors that influence poverty in an individual or complex way for some population groups. It follows from the study that we can express a certain level of classification of the indicators or factorial factors that determine poverty. In this sense we can speak of main factors at regional level, at community level, at household level and not lastly at individual level. When we refer to isolation, it means a regional level because there are different regional conditions in the same country, even in the same district, in our county and from here the conditions of coexistence, that is to say, access to the offer that the central administration has to give and appear. regional, local, those struggling to get out of poverty. At the level of the whole community we can talk about the lack of means of transport, the distribution of land the existence or on the contrary the lack of educational or medical centers, a social structure or an organization destined to help the poor population. Going down to the level of the household, it depends on the level of the household members, it depends on the level of education of the household head, the level of health and education of the household members, the structure of the individual income of the household members or total on the household and many other aspects, of which we can talk. and the level of discrimination and the degree of violence within the household. Regarding the individual, the factors that can contribute to his or her satisfaction or poverty must first of all be considered the age, vulnerable being the young age of the child or the age of the third generation. We can talk about education if there is access, if there is concern and if there is an urge to follow a level of education, at least in general. Sometimes, there is gender discrimination, the possibility of occupying a suitable job, the health status and not least of the ethnicity. There are countries, including Romania, which have several ethnicities, but they must not be viewed in a disproportionate way but in a unitary way, as members of the general collectivity of the respective country. Poverty can be measured by a series of indicators such as demographic indicators, economic indicators and not least social indicators.. Successively, these indicators presented are a system based on which the level of poverty of a population is analyzed. There are a number of tests in which the quality of life is analyzed and on the basis of it the groups or categories of persons who are on the verge of poverty are identified. Poverty can be an absolute one that is connected with the subsistence level of the population and a relative poverty that is defined in terms of social context, needs, human aspirations, etc. For the two categories of groups of people in poverty, the absolute poverty line can be established taking into account the cost of the food necessary for life, the access to health, the possibilities in the household to ensure minimum conditions. And we can talk about the relative poverty threshold, which is based on the ratio between income and consumption, this threshold being set at 60% of the median income available per adult and for the total population. Starting from these elements we can discuss the poverty trend in the European Union and then in a structured way the poverty trend in various states. Of course, we are thinking of Romania here first and we will see that in 2016 more than one fifth of the population of the European Union was at risk of poverty. In this situation there are countries like Romania where almost 25.3% of the population is at risk, Bulgaria – 22.9% and many other countries, even those apparently with good living standards, such as Finland, Denmark which are also in a situation not exactly convenient due to the general evolution of living conditions. In this article, of course, we do not refer to absolute and relative poverty in the countries of the African continent and many of the states in Asia, but we aimed to highlight the situation of the population vis-à-vis poverty and to compare whether or not poverty is the effect of globalization. Two theories have been developed, one that says that poverty is not an effect of globalization because in a globalized politics one struggles precisely to ensure living conditions as close as possible to the members of their community, from each state, from each region, from on every continent. On the other hand, it is also recognized that the process of globalization has the effect of a much deeper stratification of the population which in general terms leads to a group of the population that holds the majority of national and international resources and an increasing group that moves away from the level of normal living conditions and is in poverty or on the verge of poverty.
Keywords: poverty, poverty line, determinants, demographics, region
JEL Classification: F22, F62, I32
