Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Artifex University of Bucharest
Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ PhD Student (stefan.dumbrava@gmail.com)
The Academy of Economic Studies in Bucharest
Abstract
Un obiectiv principal al managementului riscului este acela de evaluare şi îmbunătăţire a performanţelor instituţiilor financiare în contextul asumării de riscuri, în vederea obţinerii de profit. Prin urmare, cuantificarea riscului într-o problemă de optimizare a portofoliului este esenţială, deoarece aceasta reprezintă primul pas în gestiunea riscului unui portofoliu. Volatilitatea pieţelor financiare implică o analiză detaliată a riscurilor, precum şi cuantificarea riscurilor care generează soluţii optime.
Formarea cea mai utilizată în practică privind problematica selecţiei portofoliilor eficiente este modelul medie-varianţă dezvoltat de Markowitz. Acesta reprezintă o piatră de temelie a teoriei moderne a portofoliului şi în ciuda unor puncte de vedre rezervate şi a mai multor propuneri de noi măsuri de risc, varianţa este încă cea mai utilizată măsură de cuantificare a riscului în practica financiară. Principala abordare constă în faptul că agenţii selectează optim portofolii eficiente folosind criteriul medie-varianţă. În practică, acest model este larg utilizat pentru a gestiona riscul de portofoliu. Utilizările specifice includ stabilirea alocărilor optime a activelor, cuantificarea câştigurilor din diversificarea internaţională şi evaluarea performanţelor unui portofoliu.
Modelele de acest tip cuprind distribuţiile rentabilităţilor caracterizate şi comparate cu două statistici: rentabilitatea aşteptată şi volatilitatea ca măsură de risc. Modelele medie-varianţă au o interpretare intuitivă a rezultatelor şi în cele mai multe cazuri sunt convenabile din punct de vedere computaţional. Unii cercetători contestă aceste avantaje, deoarece practica de a utiliza o distribuţie care depinde de doar doi parametrii implică neglijarea unor informaţii, care se dovedesc a fi necesare.
Cuvinte cheie: risc, performanță, portofolii eficiente, valori mobiliare, modele statistico-econometrice.
Clasificarea JEL: C10, G11
Theoretical notions on market risk in investing in securities portfolios
Abstract
A main objective of risk management is to evaluate and improve the performance of financial institutions in the context of risk-taking, in order to make a profit. Therefore, quantifying risk in a portfolio optimization issue is essential, as it is the first step in managing a portfolio’s risk. Financial market volatility involves a detailed analysis of risks, as well as the quantification of risks that generate optimal solutions.
The most used training in practice on the issue of efficient portfolio selection is the medium-variance model developed by Markowitz. It is a cornerstone of modern portfolio theory and despite reserved views and several proposals for new risk measures, variance is still the most widely used measure of risk quantification in financial practice. The main approach is that the agents optimally select efficient portfolios using the medium-variance criterion. In practice, this model is widely used to manage portfolio risk. Specific uses include establishing optimal asset allocations, quantifying gains from international diversification, and evaluating the performance of a portfolio.
Models of this type include the distributions of returns characterized and compared with two statistics: expected return and volatility as a measure of risk. Medium-variance models have an intuitive interpretation of the results and in most cases are computationally convenient. Some researchers dispute these advantages because the practice of using a distribution that depends on only two parameters involves neglecting some information, which proves to be necessary.
Keywords: risk, performance, efficient portfolios, securities, statistical-econometric models.
JEL classification: C10, G11
